Isus Hristos în istoria Creștinismului și teoria conspirației

[ A+ ] /[ A- ]

În filmul documentar “Zeitgeist”, în prima parte  istoria creștinismului este redată prin prisma unei teorii opuse versiunii oficiale a începutului creștinismului și nașterii lui Isus Hristos,  mult diferită decât cea acceptată oficial, fiind considerată  o “teorie a conspirației” care neagă originea divină a lui Isus Hristos. Privită mai ales de creștini ca o blasfemie,  provocând dispute și critici aprinse, teoria potrivit căreia Isus, din punct de vedere istoric, ar fi fost în realitate un personaj mitic “creat” de sistemul politic al acelor vremuri și inspirat de simbolismul Soarelui și a altor zei pre-creștini, continuă sa incite curiozitate ca fapt istoric, dar să exprime o totală dezaprobare în rândul religiei creștine. Totodată provoacă un studiu și o privire critică asupra istoriei creștinismului, așa cum poate fi înțeles în contextul non-religios.

 

 [adsenseyu5]

 

Iată cum se prezintă povestea, așa cum este redată în documentar:

“Isus Hristos a fost nãscut de fecioara Maria în ziua de 25 Decembrie la Bethlehem. Nașterea lui a fost anunțatã de apariția unei stele la rãsãrit pe care trei regi au reușit s-o urmãreascã, gãsindu-l astfel pe noul mântuitor. La 12 ani era copilul învãțãtor iar la 30 de ani, a fost botezat de Ioan Botezãtorul. Și astfel a început lucrarea lui. Isus avea 12 discipoli cu care bãtea drumurile, sãvârșind miracole, adicã vindecând pe cei bolnavi, mergând pe apã, aducând morții la viațã.
Mai era cunoscut și ca “Regele Regilor”, “Fiul Domnului”, “Lumina lumii”, “Începutul și Sfârșitul”, “Mielul Domnului” și sub multe alte nume. Dupã ce a fost trãdat de discipolul sãu, Iuda, și vândut de acesta pentru 30 de monezi din argint, a fost crucificat, așezat într-un mormânt și dupã trei zile a înviat și s-a ridicat la ceruri.
În primul rând, secvența nașterii este complet astrologicã. Steaua din est este Sirius, cea mai strãlucitoare stea de pe cerul nopții, care, în ziua de 24 decembrie, se aliniazã cu cele trei stele strãlucitoare din Centura lui Orion. Aceste trei stele din Centura lui Orion au aceeași denumire pe care o aveau și în antichitate. Cei Trei Regi. Iar cei Trei Regi și cea mai strãlucitoare stea – Sirius, indicã toate locul unde rãsare Soarele, în ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei Trei Regi urmãresc steaua în est. Pentru a ajunge în locul rãsãritului, unde se naște Soarele. Fecioara Maria este constelația Virgo, cunoscutã și ca Virgo Fecioara. Virgo în latinã înseamnã Virginã. Virgo mai este cunoscut și drept Casa Pâinii, iar reprezentarea lui Virgo este o fecioarã ținând în mânã un mãnunchi de grâu. Aceastã casã a pâinii și simbolul ei, grâul, reprezintã lunile August și Septembrie, sezonul recoltei. Iar Bethlehem, literal, se traduce, de fapt, prin “casa pâinii”. Bethlehem este, deci, o referire la constelația Virgo un loc din cer și nu de pe pãmânt.
Un alt fenomen foarte interesant are loc în jurul datei de 25 Decembrie, și anume Solstițiul de iarnã. Între solstițiul de varã și cel de iarnã, zilele devin mai scurte și mai reci și din locul lui din emisfera nordicã, Soarele pare a se deplasa spre sud, fãcându-se mai mic și mai șters. Scurtarea zilelor și uscarea grânelor când se apropie solstițiul de iarnã simboliza pentru antici procesul morții. Simboliza moartea Soarelui. Și pânã pe 22 Decembrie, moartea Soarelui era deplinã. Pentru cã Soarele, deplasându-se spre sud, fãrã întrerupere, timp de 6 luni ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cereascã. Și aici se întâmplã un lucru curios: Soarele înceteazã a se mai deplasa spre sud, cel puțin perceptibil, pentru 3 zile. Iar în aceste 3 zile, Soarele rezidã în vecinãtatea Crucii Sudice sau Crucii Constelațiilor. Și dupã acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplaseazã cu 1 grad, de aceastã datã spre nord prevestind zile mai lungi și cãldura primãverii.
Și de aceea se spune: Fiul care a murit pe cruce a fãcut-o pentru 3 zile numai pentru a renaște.
Acesta este motivul pentru care Isus și ceilalți zei ai Soarelui au în comun crucificarea, cele trei zile ale morții și conceptul de reînviere. Aceasta este perioada de tranziție a Soarelui înainte sã-și schimbe direcția în sens opus în emisfera nordicã, aducând primãvara și deci salvarea. Totuși, nu se celebra renașterea Soarelui pânã la echinocțiul de primãvarã sau Paștele. Și aceasta deoarece, în momentul echinocțiului de primãvarã, Soarele, oficial, detroneazã Rãul adicã întunericul…și pentru cã dupã acest moment, ziua devine mai lungã decât noaptea și se ivesc condițiile revitalizante ale primãverii.
Cel mai evident dintre simbolurile religioase din jurul lui Isus este cel legat de cei 12 discipoli. Aceștia sunt, pur și simplu, cele 12 constelații ale zodiacului împreunã cu care cãlãtorește Isus, adicã Soarele. De fapt, numãrul 12 este întâlnit peste tot în cuprinsul Bibliei. Întorcându-ne la Crucea Zodiacului, viața figuratã a Soarelui, aceasta nu a fost doar o expresie artisticã sau un instrument de studiere a mișcãrilor Soarelui. A fost și un simbol spiritual pãgân a cãrui schițã aratã cam așa.

 

Acesta nu este un simbol creștin. Este o adaptare pãgânã a Crucii Zodiacului. De aceea, în arta de cult timpurie, Isus este arãtat cu capul pe cruce. Pentru cã Isus este Soarele. Fiul Domnului, lumina lumii, mântuitorul renãscut, care va veni din nou așa cum o face în fiecare dimineațã…în gloria lui Dumnezeu care ne apãrã de lucrãturile rele ale întunericului.
Se naște în fiecare dimineațã și poate fi zãrit apãrând dintre nori, sus, pe cer, cu coroana lui de spini sau razele soarelui.
Dintre toate metaforele astrologice/astronomice din Biblie, una dintre cele mai importante se referã la ere. În scripturi se gãsesc numeroase referințe la ere. Ca sã înțelegem mai bine, trebuie sã ne familiarizãm mai bine cu fenomenul cunoscut ca precesiunea echinocțiurilor.
Egiptenii antici, ca și civilizațiile dinaintea lor, au apreciat cã aproximativ, o datã la 2150 de ani, dimineața începutului echinocțiului de primãvarã are loc într-un semn zodiacal diferit. Acest fapt e legat de o înceatã mișcare angularã pe care pãmântul o menține în timpul rotirii în jurul axelor sale. Acest fenomen se numește “precesiune” deoarece constelațiile se deplaseazã în sens contrar ciclului lor anual normal. Perioada cât dureazã precesiunea prin toate cele 12 semne,
este de 25.765 ani. Acesta este numit “Anul cel mare”. Societãțile antice știau asta și numeau fiecare perioadã de 2150 de ani “erã”. Perioada dintre anii 4300 și 2150 înainte de Hristos a fost era taurului. Din 2150 Î.C. pânã în anul 1 dupã Christos a fost era Berbecului. Iar între 1 ÎC și 2150 ÎC este era Peștilor, era în care ne aflãm și astãzi. În jurul anilor 2150 vom intra într-o noua erã, era Vãrsãtorului.
În linii mari, Biblia reflectã o trecere simbolicã prin trei ere, prevestind-o pe a patra. În Vechiul Testament, când Moise coboarã de pe Muntele Sinai cu cele 10 Porunci, se mânie foarte tare vãzându-și poporul cã venereazã un vițel de aur. A sfãrâmat tablele de piatrã cu poruncile și și-a îndemnat oamenii sã se omoare între ei pentru a se purifica. Majoritatea cãrturarilor biblici au pus aceastã mânie pe seama faptului cã Israeliții se închinau la un idol fals sau ceva de acest gen. În realitate, vițelul de aur era Taurul iar Moise era reprezentantul noii ere a Berbecului. Acesta este motivul pentru care și astãzi evreii suflã în cornul de berbec. Moise reprezenta noua erã a Berbecului, și la venirea noii ere, toți trebuiau sã se dezicã de cea veche. Alți zei au marcat în același fel aceste perioade de tranziție, cum ar fi Mithra, un zeu pre-creștin care omoarã taurul în cadrul aceleiași simbologii. Isus este figura care își anunțã sosirea în era ulterioarã erei Berbecului – Era Peștilor sau cei doi pești. Simbolul peștelui abundã în Noul Testament. Isus hrãnește 5000 de oameni cu pâine și doi pești. Când își începe lucrarea de rãspândire a cuvântului Domnului prin Galilea, se împrietenește cu doi pescari care îl urmeazã. Și cred cã toți am sesizat “peștele lui Isus” pe spatele mașinilor oamenilor. Însã mulți nu prea știu ce înseamnã. Este un simbol astrologic pãgân pentru regatul Soarelui în timpul Erei Peștilor. De asemenea, vârsta presupusã a lui Isus este, în mod esențial, începutul acestei ere.

În Luca 22:10, când Isus este întrebat de discipolii lui când va fi urmãtorul Paște, dupã ce el nu va mai fi, Isus rãspunde: “Iatã, când veți intra în oraș,” “…veți întâlni cu un bãrbat care va cãra un ulcior cu apã…”Urmați-l în CASA în care va intra.” Aceastã scripturã este, de departe, una dintre cele mai relevante referințe astrologice. Bãrbatul purtând ulciorul cu apã este Vãrsãtorul – Purtãtorul Apei care este mereu portretizat ca un om care toarnã apã din ulcior. El reprezintã era ce va urma dupã Pești. Și când Soarele (Fiul Domnului) va pãrãsi era Peștilor (Isus), va intra în casa Vãrsãtorului, deoarece Vãrsãtorul urmeazã Peștii în precesiunea echinocțiurilor. Tot cea ce spune Isus este cã dupã era Peștilor urmeazã era Vãrsãtorului.

 

 


Download Video from YouTube | Convert YouTube to MP3 | Replay Media Catcher

 

 [adsenseyu3]

Toți am auzit de sfârșitul vremurilor, de sfârșitul lumii. Pe lângã imaginile prezentate în Cartea Apocalipsei, principala sursã a acestei idei este Evanghelia dupã Matei 28:20 unde Isus spune:
“Voi fi cu tine până la sfârşitul lumii”. Oricum, în versiunea Regelui James, cuvântul “lume” e tradus eronat, printre multe altele. Cuvântul folosit este, de fapt, “aeon” care înseamnã timp. “Voi fi cu voi pânã la sfârșitul timpului.” Ceea ce este adevãrat, de vreme ce personificarea solarã a Peștelui pentru Isus se va încheia când Soarele va intra în era Vãrsãtorului. Întregul concept de sfârșit al vremurilor, respectiv de sfârșit al lumii este o alegorie astrologicã interpretatã eronat. Haideți sã spunem asta celor aproximativ 100 de milioane de oameni din America care au credința cã se apropie sfârșitul lumii.

Mai mult, personajul Isus, fiind un hibrid literar și astrologic, este, mai mult decât clar, o copie a Zeului- Soare al Egiptului, Horus. De exemplu, inscripționate cu 3.500 de ani în urmã pe zidurile Templului Luxor din Egypt, sunt imagini ale Bunei Vestiri, ale Imaculatei Concepțiuni, nașterea și venerarea lui Horus. Imaginile prezintã un înger anunțând-o pe fecioara Isis cã îl va concepe pe Horus, apoi Neith, Duhul Sfânt, o va fecunda, dupã care nașterea fecioarei, și adorarea. Aceasta este exact povestea conceperii miraculoase a lui Isus. De fapt, similaritãțile literare dintre religia Egipteanã și religia Creștinã sunt nãucitoare. Iar plagiatul e neîntrerupt. Povestea lui Noe și a Arcei lui este împrumutatã chiar din tradiție. Noțiunea Potopului este omniprezentã în toatã lumea anticã cu peste 200 revendicãri întinse pe perioade diferite de timp.
Nu trebuie sã cãutãm prea departe o sursã pre-Creștinã. Avem Epopeea lui Gilgamesh, scrisã în 2600 înainte de Christos. Povestea vorbește despre marele potop ordonat de Dumnezeu, despre o arcã pentru salvarea animalelor și chiar despre eliberarea și reîntoarcerea porumbeilor, având totul în comun cu povestea biblicã, printre multe alte similaritãți. Și mai este și povestea lui Moise. Se spune cã dupã naștere, Moise a fost pus într-un coș din trestie și dat pe râu pentru a se evita infanticidul. A fost salvat de o fatã de sânge regal și crescut de ea ca un prinț. Aceastã poveste a copilului pus într-un coș a fost luatã direct din legenda lui Sargon din Akkad de prin jurul anului 2250 înainte de Christos. Sargon a fost pus dupã naștere într-un coș din trestie, și, pentru evitarea sãvârșirii unui infanticid, a fost pus pe râu. A fost însã salvat și crescut de Akki, o soție de vițã regalã. În plus, Moise e cunoscut ca Legiuitorul, cel care a dat cele 10 Porunci. Ideea de trecere a puterii de la Dumnezeu cãtre un profet, sus pe un munte, este și el un motiv foarte vechi. Moise este un alt dãtãtor de legi din lunga linie a legiuitorilor din istoria mitologicã. În India, Manou a fost marele legiuitor. În Creta, Minos a urcat pe Muntele Dikta unde Zeus i-a dat legile sacre. În timp ce în Egipt îl avem pe Mises care a purtat tabletele din piatrã și pe ele au fost scrise legile Domnului.
Cât despre cele 10 Porunci, ele sunt copiate exact din Vraja 125 din Cartea Egipteanã a Morților. Fraza din Cartea Morților “Nu am furat” a devenit “Sã nu furi”. “Nu am ucis” a devenit “Sã nu ucizi”. “Nu am mințit” a devenit “Sã nu ridici mãrturie mincinoasã împotriva aproapelui tãu”, etc.

Religia Egipteanã este, foarte probabil, baza primarã pe care s-a fondat teologia Iudeo-Creștinã.
Botezul, Viața de Apoi, Judecata cea de pe Urmã, Nașterea din Fecioarã, Învierea, Crucificarea, Arca Fãgãduinței, Circumcizia, Mântuitorii, Sfânta Împãrtãșanie, Potopul, Paștele, Crãciunul, și multe, multe altele, sunt toate atribute ale ideilor Egiptene, precedând, cu mult înainte, Creștinismul și Iudaismul. Justin Martyr, unul dintre primii istorici și apãrãtori ai Creștinismului, scria: “Când spunem cã El, Isus Christos, învãțãtorul nostru,” “nu este rezultatul unei uniuni sexuale,” “cã a fost crucificat și a murit, dupã care a înviat…” “…și s-a ridicat la Ceruri, ” “nu propunem nimic diferit de ceea ce credeți cu privire la… ” “…fiii lui (Domnului)Jupiter.” Într-o altă scriere, Justin Martyr spunea: “S-a nãscut dintr-o fecioarã.” “Credeți acest lucru la fel cum credeți și despre (Zeul) Perseus.” Este evident cã Justin și alți creștini timpurii cunoșteau cât de asemãnãtor era Creștinismul cu religiile pãgâne. Oricum, Justin gãsise soluția. În opinia lui, diavolul era vinovatul. Diavolul plãnuise sã vinã înaintea lui Christos și sã creeze caracteristicile lui în lumea pãgânã.

 

În concluzie, Biblia nu este altceva decât un hibrid literalmente astrologic, la fel ca aproape toate miturile religioase dinaintea ei. De fapt, aspectul transferãrii însușirilor unui personaj unui alt personaj poate fi gãsit în chiar cuprinsul cãrții. În Vechiul Testament, avem povestea lui Iosif. Iosif a fost prototipul pentru Isus.

 

 

[adsenseyu2]

 Iosif s-a nãscut dintr-un miracol, Isus s-a nãscut dintr-un miracol.

 Iosif avea 12 frați, Isus avea 12 discipoli.

 Iosif a fost vândut pentru 20 de monezi din argint. Isus a fost vândut pentru 30 de monezi din argint.

 Fratele Iuda sugereazã vânzarea lui Iosif. Discipolul Iuda sugereazã vânzarea lui Isus.

 Iosif și-a început lucrarea la 30 de ani, Isus tot la vârsta de 30 de ani.

  Paralele continuã la nesfârșit…

 

 

 

Mai mult: existã oare vreo dovadã istoricã, non-biblicã despre o persoanã trãind ca Isus, fiul Mariei, și care cãlãtorea împreunã cu 12 discipoli, vindecând oamenii și altele asemenea? Numeroși istorici au trãit în zona Mediteranei fie în timpul, fie curând dupã presupusa viațã a lui Isus. Câți dintre acești istorici menționeazã aceastã figurã? Nici mãcar unul. Oricum, ca sã fim corecți, asta nu înseamnã cã mulți apãrãtori ai figurii istorice Isus nu au pretins contrariul.
La patru istorici se face, de regulã, referire, pentru justificarea existenței lui Isus: Pliniu cel Tânãr, Suetoniu și Tacit sunt primii trei. Fiecare dintre scrierile lor cuprinde, în cel mai bun caz, doar câteva propoziții, care se referã numai la Christus sau Christos-ul care, în realitate, nu este un nume ci un titlu. Înseamnã “Cel Ales”. Al patrulea istoric este Josephus, iar teza lui s-a dovedit a fi o falsificare veche de sute de ani. Trist, dar aceasta este privitã ca fiind adevãrul.

Ai crede cã un tip care s-a trezit din morți și s-a ridicat la ceruri pentru ca toți ochii sã-l vadã și care a sãvârșit atâtea miracole, ar fi înregistrat un record istoric. Nu s-a întâmplat așa, pentru cã odatã ce probele sunt puse în balanțã avem șanse foarte mari sã credem cã persoana cunoscutã ca Isus nici mãcar n-a existat.

“Religia creștinã este o parodie a adorãrii Soarelui, prin punerea în locul acestuia a unui un om pe nume Hristos și venerarea lui în locul Soarelui.”

Thomas Payne
1737- 1809


Download Video from YouTube | Convert YouTube to MP3 | Replay Media Catcher


Nu dorim sã fim rãutãcioși, ci dorim sã fim realiști. Nu dorim sã rãnim sentimente ci dorim sã fim corecți, științific vorbind, în ceea ce înțelegem și în ceea ce știm cã este adevãrat.
Creștinãtatea, pur și simplu, nu este întemeiatã pe adevãr. Aflãm cã, de fapt, creștinismul nu este altceva decât o poveste Romanã dezvoltatã din considerente politice. Realitatea este cã Isus a fost divinitatea solarã a unei secte gnostice creștine. Și la fel ca toți ceilalți zei pãgâni, a fost o figurã miticã. Sistemul politic a oferit figurii lui Isus un loc în istorie pentru a obține controlul maselor. În anul 325 D.C., la Roma, împãratul Constantin cel Mare convoca Consiliul de la Niceea. În cadrul acestei întâlniri, au fost puse bazele doctrinei creștine, motivate politic.  Și astfel a început lunga istorie a înșelãtoriei spirituale și a vãrsãrii de sânge creștine. Și în urmãtorii 1600 de ani, Vaticanul a sugrumat politic toatã Europa ducând la perioada atât de “fericitã” a Evului Mediu timpuriu ca și la evenimentele “Iluminate” cum au fost Cruciadele și Inchiziția. Creștinismul, împreunã cu toate celelalte sisteme de credințã teistice, este înșelãtoria timpului. Are ca scop separarea speciilor de lumea naturalã ca și separarea uneia de cealaltã. Susține supunerea oarbã în fața autoritãții. Reduce responsabilitatea umanã pânã la ideea potrivit cãreia “Dumnezeu” controleazã totul și, ca urmare, crime îngrozitoare pot fi justificate în numele pedepsei divine. Dar, cel mai important, dã putere celor care cunosc adevãrul și le permite sã se foloseascã de mit pentru a manipula și controla masele. Mitul religios este cel mai puternic dispozitiv creat vreodatã și are rolul de sol psihologic din care își pot trage seva alte mituri.
Un mit este o idee care, crezutã la scarã largã, este falsã. În sens mai profund, în sens religios,
un mit este pentru oameni o poveste îndrumativã și mobilizatoare. Nu se pune accentul pe conformitatea poveștii cu realitatea, ci pe efectul pe care îl produce. O poveste nu poate avea efect decât dacã este crezutã ca fiind adevãratã de o comunitate sau de o națiune. Nici nu se ia în considerare faptul cã anumiți oameni pun întrebãri cu privire la cât de adevãratã este povestea sacrã. Gardienii credinței nu intrã în nici o polemicã cu ei. Îi ignorã, pur și simplu, sau îi denunțã ca blasfemiatori”.

Post Footer automatically generated by wp-posturl plugin for wordpress.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS
Etichete: